Din dor, din dragoste de viata!

Ce n-as da sa pot calatori prin vise, sa aterizez usor ca un fluture colorat printre razele de soare ce stralucesc in imaginatie. Sa pot veni in visul tau pe nesimtite ca o adiere usoara de vant, sa ma strecor printre gandurile tale si sa raman acolo pe veci. Sa ne regasim impreuna pe malul unei mari blande, simtind briza imbiindu-ne cu dragoste eterna. Sa tinem timpul prizonierul dragostei noastre, iar noi sa ramanem neschimbati, in miile de culori ale plajei. Parca ma vezi deja  in visul tau, cum ne intalnim calcand usor prin nisipul fin, gadilandu-ne simturile. Un fior dulce dar straniu imi rascoleste sufletul, ma pierd acum in ochii tai, navigand printre gandurile tale … incerc sa ma regasesc. Ma intreb intr-un final daca nu cumva caut infinitul? Incerc sa formez in visul tau un colt al paradisului nostru, aici te voi cauta la nesfarsit, regasindu-te egal cu infinitul. Cu siguranta nu caut in zadar si nu am cum sa pierd, aici nu sunt pareri de rau, e visul ideal in c

Cine este cel mai indreptatit sa primeasca dragostea ta? Oare nu CINEVA, care te iubeste asa cum esti,  fara a-ti pretinde sa meriti aceasta iubire? Care sa fie in stare sa jertfeasca pentru tine ceea ce are mai scump? Nu aceasta este adevarata dragoste, aceea neconditionata? Si totusi, de multe ori daruim iubire, sau o asa-zisa iubire, unora, neglijand pe altii. Existand mai multe feluri de dragoste, nu te grabi sa concluzionezi ca cineva este indragostit de tine, doar pentru ca te trateaza cu amabilitate! “Cei mai dezamagiti oameni sunt aceia care iau tot ceea ce le iese in cale”.  Mai ales, nu lasa inima sa bata cu putere si nu da frau liber imaginatiei tale. E drept ca unii oameni au atat farmec, incat este greu sa nu simti dragoste pentru ei, dar chemarea ta este sa ramai stapan pe tine insuti, pentru a-ti cruta astfel viata de lacrimi, deceptii si umiliri. Si atunci… ce ramane de facut, vei zice? Sa ma izolez de lume, sa nu mai privesc pe nimeni? Oare ce? “Se c

A iubi = = inseamna a darui mereu, pana ce simti ca te stingi. Si totusi, daruind iubire, nu te mistui, ci… traiesti . Daca sarea trebuie sa se topeasca pentru a da gust, tot astfel si tu, atunci cand daruiesti  iubire, trebuie sa te consumi! Dar, asemeni soarelui, mereu rasari, plin de iubire. Asemeni unui rug,  ce arde si nu devine cenusa. Daruiesti iubire prietenilor, parintilor, sotului sau sotiei, copiilor, dusmanilor chiar. Pentru ca “a intoarce bine pentru bine, este omeneste, dar a intoarce bine pentru rau este dumnezeieste”. Pot  afirma si ca “a intoarce rau pentru bine este diavoleste”. Traiesti fiindca iubesti.